Calatoria prin 2015

E ora 1.20 . Noaptea, evident. Sunt eu cu mine, cu gandurile mele, cu lampadarul care lumineaza discret camera,cu laptopul in brate si cu muzica pornita in surdina.

Mi.am dat seama ca nu am facut retrospectiva anului ce s.a incheiat de cateva zile. Nu am facut.o pe “hartie”, dar o am in minte. Si in mine, si in fiecare respiratie…a fost un an al naibii de interesant ! M-am decis  sa astern aici cateva din intamplarile care mi-au marcat anul.

 

A fost a nu stiu cata oara in viata cand Dumnezeu mi-a dovedit ca stie El mai bine ce face cu mine….si ca uneori ar trebui sa stau “aside” si doar sa calatoresc . fara prea multe intrebari, fara “de ce?”, fara “si acum ce urmeaza?” fara sa caut firul logic al intamplarilor. Uneori el nici nu exista…dar la final…cand tragi linie…observi ca toate au avut un sens.

Am inceput anul 2015 cu multe intrebari in minte…intrebari la care am incetat sa caut raspusuri. Am cerut in schimb, i-am cerut lui Dumnezeu, sa imi dea ceva care sa ma duca departe de ele. Si mi-a dat . Imediat chiar. In luna februarie , inainte de ziua mea , am pornit in ceea ce avea sa fie o experienta grea dar frumoasa a anului trecut. Ferma Vedetelor.  Am plecat la drum speriata, plansa si fara incredere in mine. Ma intrebam in mintea mea daca voi rezista in conditiile vitrege de care stiam cate ceva, mai mult de o saptamana.  Eram panicata dar am decis sa plec fara sa ezit pentru ca eu cerusem. Stiam ca imi trebuie. Si stiam ca daca a venit, era pentru ca  Dumnezeu credea si El, ca si mine, ca este necesara acea ruptura a mea de realitatea cotidiana. Am rezistat mai mult decat credeam.Am stat 2 luni plecata de acasa. 2 luni in care am dormit in aceeasi camera cu oameni despre care nu stiam prea multe. Cu oameni diferiti, cu oameni care mi-au devenit dragi, cu altii care m.au dezamagit pe parcurs, fara contact cu exteriorul si in conditii in care nu stiam cum e sa traiesti. Am iesit de acolo putin bulversata…si am cautat sa vad ce am in “bagaj”. Aveam o experienta inedita, prieteni noi…si o Doinita mai increzatoare in ceea ce poate face si in cat poate duce. Mi-am dat seama de asta , nu pe parcurs…ci la final…analizand ceea ce facusem si traisem. Au urmat vreo 2,3 luni de “liniste,odihna si distractie”…dar luni in care am inceput sa imi pun in practica dorinta pe care mi-o pusesem in gand la sfarsitul lui 2014: sa imi termin casuta.

Apoi a venit un alt proiect , pe care l.am acceptat cu drag : “Super Trip’.  Am avut ocazia sa ma plimb prin tara asta frumoasa a noastra, sa cunosc oameni noi, sa ma bucur de peisaje, sa traiesc ca un “nomad”,sa descopar traditii din diverse colturi de Romanie. Nu e deloc usor sa umblii 2 luni pe drumuri, sa desfaci si sa imapchetezi bagajul la fiecare 2 zile, sa filmezi de la 7 dimineata uneori…si sa petreci ore in sir in autocar, etc etc etc. Dar a fost frumos. A fost pentru mine un soi de vacanta. Am trait experiente noi, m-am catarat pe stanci, am sarit de la 40 m inaltime ,am pilotat un avion, m-am tatuat. Mi-am invins frici si mi-am facut prieteni. Nici nu stiam ca pot fi asa simpatica. :))

La intoarcere am continuat cu proiectele incepute deja: casuta si rochiile de mireasa ! Atelierul prietenei mele Olga ( proiectul in sunt implicata trup si suflet si careia i-am devenit asociata)  a devenit pentru mine al doilea loc caruia ii pot spune “acasa”. E oaza mea de liniste, de voie buna, de iubire si calm. https://www.facebook.com/Olga.Atelier/?fref=ts

Iar distractie, iar planuri…iar proiect !

De data asta , doar o saptamana, insa una grea.  Cu nea Marin. O saptamana in care am invatat sa organizez o nunta de la A la Z…si cel mai important, am vazut ce inseamna DRAGOSTEA ADEVARATA.  Am primit o lectie de viata foarte importanta pe care o port in minte si in suflet…si care a venit ca sa imi arate cat de superficiali suntem noi, astia cu 2 maini si 2 picioare, sanataosi si “pierduti” in graba si stresul vietii cotidiene, noi astia care alergam sa ne construim  “un viitor”, o cariera, un drum….si care uneori uitam ca atunci cand plecam din lumea asta catre cea de dincolo…nu luam nimic cu noi..ci lasam aici…tot ce am fost vreodata !

 

 

Sfarsitul de an nu a venit linistit, ci cu alte proiete personale si de suflet.

Un pop Up Store, organizat in intregime de mine, si care a iesit asa cum mi-am dorit si o colectie de tricouri.

 

Pe super scurt: “Tribute to Romania” (in colaborare cu Adrian Calin) este si va fi un proiect dedicat Romaniei si romanilor de peste tot. Este pentru mine si pentru toti cei care iubesc macar putin, sau macar un colt al tarii asteia in care ne-am nascut. Tara asta care este atat de frumoasa, incat atunci cand am descoperit-o  in “toata” splendoarea ei (si stiu ca nu am vazut tot)am plans. Este un proiect care a aparut datorita “vacantei” prin tara si care s-a legat de la sine si la care nu am de gand sa renunt, indiferent ce alte proiecte vor aparea in acest nou an ! Asa ca …va las aici link.un unde le gasiti si unde puteti citi mai multe despre concept si modalitatea prin care sunt realizate desenele : http://shop.doinitaoancea.ro/16-tribute-to-romania  si promit sa  mai dau “din casa” curand.

 

Si…. smotruing smotruing smotruing….si uite asa…mi-am petrecut primele sarbatori in casuta mea …si stau aici…si scriu…si ii multumesc lui Dumnezeu ca aseaza lucrurile in viata mea cum stie El mai bine…si ca imi arata mereu ca e tot timpul  langa mine .

Multumesc Doamne pentru calatoria prin 2015. A fost cu mult peste asteptari !!!

Rezolutiile pentru 2016, intr-un nou post !

fermamaramures tributedoinita-oancea-rochii-01

 

3 comments

  • Cristina B

    Buna Doinita,

    Iti doresc in primul rand ca sa ai un an cu si mai multe realizari ca in cel precedent, dar mai ales cu sanatate si bucurie in suflet. De cateva zile caut un mod in care sa-ti scriu direct deoarece am citit un articol despre tine in care scria ca ai ceva probleme de sanatate cauzate de nopti tarzii si mult consum de coca cola. Stiu ca de cele mai multe ori astfel de articole sunt nascocite de presa, insa eu ani de zile practic am inlocuit apa cu aceasta bautura si sincer nu credeam ca voi reusi sa petrec nopti lucrand la laptop fara coca cola :)) De ceva vreme m-am mutat in UK si am descoperit singura bautura care a reusit sa ma faca sa uit de coca cola: ceaiul (silul englezesc, cu 2-3 lingurite de zahar si un pic mai mult lapte).

    Iti multumesc,

    Ganduri bune 🙂

  • Mary

    Bună Doinița.
    Ești o fată foarte frumoasă și te apreciez foarte mult. Iti doaresc să treci peste toate cu bine , și să treci cu capul sus. Ești o fată puternică. Îți doresc toate cele bune și să rămâi exact așa cum ești . Te pup și te apreciez mult

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *